SERVICII

 

        Evaluare inițială și periodică​

 

        ASRS – Autism Spectrum Rating Scales

        Autism Spectrum Rating Scales (ASRS) este un instrument psihometric diagnostic, utilizat în identificarea simptomelor, comportamentelor și caracteristicilor asociate cu autismul și tulburările de spectru asociate.

        Scalele de Evaluare a Spectrului Autist au fost construite pentru a măsura comportamente asociate Tulburărilor de Spectru Autist (TSA) apărute în cazul copiilor şi tinerilor cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani.

        Aceste evaluări sunt realizate fie de către părinţi, fie de către educatori, învăţători, profesori sau de către toţi aceştia. ASRS oferă un ghid în stabilirea unui diagnostic, în deciziile care trebuie luate pentru planificarea tratamentului, în monitorizarea răspunsului la intervenţie şi în evaluarea programului în care a fost inclusă persoana cu TSA.

        ASRS conţine itemi relaţionaţi cu tulburarea de tip autist, Tulburarea Asperger şi Tulburarea pervasivă de dezvoltare fără altă specificaţie (TPD-FAS).            Chiar dacă acest grup de tulburări se află inclus în acest moment în Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mintale, ediţia a IV-a, revizuită [DSM-IV-TR; APA, 2000] sub denumirea Tulburări Pervazive de Dezvoltare, aceste manifestări sunt descrise cel mai frecvent ca TSA.

         Instrumentul ASRS poate fi folosit ca adjuvant în procesul de diagnostic prin evaluarea individuală. Scorurile standardizate ale ASRS îi permit clinicianului să compare într-o manieră obiectivă şi fidelă o persoană la eşantionul normativ. Totodată ASRS este util la realizarea screening-ului unui grup de persoane. Într-un mediu preşcolar sau şcolar, ASRS poate fi utilizat pentru a evalua grupuri de copii cu scopul de a determina care dintre aceştia are nevoie de o evaluare completă sau pentru a-i identifica pe cei care au nevoie de ajutor adiţional. Evaluarea unui program de intervenţie. Rezultatele obţinute în urma aplicării ASRS pot oferi informaţii cu privire la eficienţa intervențiilor luate pentru o persoană sau pentru un grup. Utilitatea în contextul cercetării este crescută întrucât ASRS este construit astfel încât să măsoare un spectru larg de comportamente asociate cu TSA și deoarece deține scalele care oferă scoruri bazându-se pe eşantioane normative, cu o fidelitate și o validitate crescută, cât și a ușurinței datorate scorurilor standard.

 

 

        ABAS II – evaluează deprinderile adaptative cotidiene ale unei persoane şi capacitatea de a trăi independent.

 

        Adaptive Behavior Assessment System - Second Edition oferă o evaluare comprehensivă, care se bazează pe norme culese cu grijă, a abilităţilor adaptative ale persoanelor.

        Testul are o arie largă de utilitate, aplicându-se de la nou născuţi şi până la vârsta de 89 de ani. ABAS-II poate fi folosit pentru a evalua deprinderile adaptative ale unei persoane, pentru diagnosticarea şi clasificarea anumitor dizabilităţi şi/sau tulburări, pentru identificarea punctelor tari şi a limitărilor, precum şi pentru a ajuta la documentarea şi monitorizarea progresului unei persoane de-a lungul timpului. Tulburările pentru care ABAS le poate surprinde sunt:

    - întârzieri de dezvoltare,

    - factori de risc biologici,

    - traume craniene,

    - autism, - ADHD,

    - tulburări de învăţare şi comportament,

    - insuficienţă senzorială,

    - dizabilităţi sau traume fizice,

    - sănătate precară,

    - insuficienţă motorie,

    - tulburări emoţionale,

    - leziuni cerebrale,

    - atac cerebral,

    - demenţe,

    - Alzheimer,

    - tulburări legate de consumul de diverse substanţe,

    - tulburări psihotice şi multiple dizabilităţi.

        Gama cuprinzătoare a deprinderilor adaptative evaluate şi intervalul larg al domeniilor adaptative măsurate de ABAS-II corespund specificaţiilor identificate de Asociaţia Americană a Retardului Mintal (AARM; 1992, 2002b) şi de Manualul de Diagnostic a Tulburărilor Mintale, Ediţia a Patra Revizuită (DSM-IV-TR; Asociaţia de Psihiatrie Americană [APA], 2000).

        ABAS-II oferă rezultate prin evaluarea de către evaluatori multipli, surprinzând din mai multe perspective funcţionarea unei persoane şi contribuind la o evaluare completă a abilităţilor cotidiene, funcţionale ale unei persoane. Calitatea multidimensională a instrumentului derivă din existenţa celor cinci formulare de evaluare, care sunt destinate să evalueze persoanele aflate în intervale diferite de vârstă şi provenind din medii variate.

       Kitul ABAS-II cuprinde manualul de utilizare şi cele cinci tipuri de formulare de evaluare care măsoară:

      -Comunicare

      -Utilizarea resurselor comunităţii

     -Funcţionalitate preşcolară

     -Viaţa în şcoală/familie

     -Sănătate şi siguranţă

     -Timp liber

     -Autoîngrijire

     -Autodirecţionare

     -Social

     -Motricitate

     -Muncă

 

         Terapie comportamentală aplicată

 

        Terapia comportamentală aplicata ajută la descreşterea comportamentelor nefuncţionale în exces şi la îmbunătăţirea comportamentelor deficitare.

        Acest tip de terapie se bazeaza pe analiza comportamentului si nu este destinat strict tulburărilor din spectrul autist, ci poate fi utilizat cu succes în lucrul cu copii cu ADHD, cu tulburări de comportament si tulburări opoziționiste.

        Planul de intervenție este realizat pe baza unei evaluări complexe pe toate ariile de dezvoltare și conține programe specifice prin care urmareste imbunatatirea deficiențelor .

        Planul de activitate este revizuit în ședințele de supervizare, iar o dată la două luni, se face reevaluarea pentru a nota progresul copilului și a stabili obiectivele viitoare.

        Acesta ofera o structura de baza pentru a preda noi abilitati precum:

       - dezvoltarea limbajului,

       - dezvoltarea cognitiva,

       -motrica

       -a abilităţilor de autoservire

       -a abilităţilor sociale.

       -rezolvarea problemelor de comportament

                  ·  rezvolvarea dificultăţilor in învatare

 

        Ce presupune implementare unui program ?

       -Evaluarea abilităţilor si ariilor de dezvoltare

       -Stabilirea unui plan de interventie personalizat

       -Colaborarea continuă/permanentă cu parinţii​

        Pentru ca abilitatile să fie menţinute si chiar să cunoască îmbunătăţiri, strategiile folosite in timpul programului de intervenţie trebuie să depăşească graniţele cabinetului de lucru şi să fie extinse si  dincolo de sesiunile de terapie. Multe familii ajung să vadă terapia ca un stil de viaţă. Aceste familii încorporeaza cu succes principiile de întărire, iar aspecte din programul terapeutic al copilului lor ajung să fie rutina zilnică a familiei.

 

         GRUPURI DE SOCIALIZARE

 

         ATELIERE PENTRU COPII

 

          Logopedie

 

         Nivelul de achiziţie a unui limbaj funcţional minim prezintă un indicator semnificativ pentru reuşita recuperării si integrării sociale a copilului cu autism. Strâns legat de limbaj este Q.I. – ul , care e deficitar proporţional cu afecţiunile de comunicare verbală.

        Deși recuperarea în autism este centrată pe achiziţia limbajului, dificultățile cele mai pregnante se înregistreaza pe acest plan, dar intervențiile ce se fac nu pot fi desprinse din acțiunea complexă asupra tuturor palierelor activităților psihice și comportamentale ale copilului.

 

          Etapele dezvoltării limbajului

          0-1 an

• Priveşte în direcţia sunetului sau îşi schimbă poziţia corpului ca răspuns la sunet.

• Priveşte la persoana care încearcă să-i atragă atenţia prin vorbă sau mişcare.

• Urmăreşte sunetul, mişcând capul.

• Vocalizează ca răspuns la atenţia ce i se acordă.

• Repetă propriile sunete dacă sunt repetate de adulţi.

• Emite întâmplător şi apoi voluntar vocalele a,e,i,u.

• Gângureşte la 3-4 luni (sunete şi silabe care se articuleaza în spatele cavităţii orale: c-g-h)

• Vocalizează ca să atragă atenţia.

• Pe la 5-7 luni începe să repete aceeaşi silabă de 2-3 ori în jocul vocal ( ex: ma-ma-ma).

• Întelege şi se joacă cucu-bau.

• Face cu mâna pa-pa, imitând adultul.

• Priveşte la obiecte familiare când sunt numite.

• Răspunde la propriul nume, privind sau solicitând să fie luat în braţe.

• Arată o parte a corpului (ex: nasul).

• Combină 2 silabe diferite în jocul verbal.

• Imită intonaţia vocii celorlalţi.

• Asociază sunete, silabe sau cuvinte cu o persoană , acţiune sau un obiect.

• La 12 luni pronunţă, cu sens, cel puţin 5-10 cuvinte simple (ex.: pa, apă, papa, mama etc.)

 

          1-2 ani

• Vorbeşte, folosind cuvinte simple de 2-4 litere .

• Caută sursa sunetelor din afara incăperii (ex: sonerie, motocicletă, chemări ale copiilor etc.).

• Emite sunete (onomatopee) şi foloseşte aceste sunete pentru a numi animale (ex: vaca este ,,mu-mu’’) acţiuni sau obiecte.

• Execută comenzi simple, cu sau fără să i se dea indicaţii prin gesturi.

• Arată sau atinge imagini dintr-o carte când sunt numite.

• Arată părţi ale corpului.

• Până la 2 ani ar trebui să folosească aprox. 100-150 de cuvinte(pronunţate corect sau incorect) pe care să le foloseasca pentru a denumi diferite obiecte, acţiuni, persoane, locuri etc.

• Îşi spune la cerere numele sau numele de alint.

• Răspunde la întrebarea ,,Ce-i asta?’’, denumind obiecte familiare.

• Poate da sau arăta la cerere.

• Imită adultul în activităţi simple (ex : scuturatul hainelor).

• Combină cuvinte şi gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinţele.

• Ştie ce să faca în situaţii uzuale (când iese afară, la masă, la culcare etc).

• Arată obiecte familiare când sunt numite.

• Numeşte jucării.

• Numeşte părţi principale ale corpului la o păpuşă sau altă persoană.

 

          2-3 ani

• Stă cu adultul pentru a privi o carte cu imagini timp de aprox.5 minute.

• Răspunde corespunzător la folosirea adjectivelor obişnuite (ex: obosit, suparat, bun, rece, mare, etc)

• La cerere, pune obiectele în, pe, sub.

• Foloseşte corect unele adjective obişnuite (ex: fierbinte, mare, mic, bun, rău etc).

• Numeşte acţiuni .

• Răspunde la întrebarea ,,Ce face… (x)?’’, pentru activităţile obişnuite, simple.

• Alătură 1 substantiv şi 1 adjectiv sau 2 substantive în propoziţii de 2 cuvinte (ex:minge mare).

• Asociază un substantiv cu un verb (ex: ,,tata pleacă’’).

• Foloseşte un anume cuvânt pentru a-şi exprima nevoia de a merge la toaletă.

• Combină doua substantive pentru a exprima posesia (ex: ,,maşina tata’’).

• Selectează obiecte simple descrise prin folosirea lor (ex: ceaşcă, farfurie, etc.).

• Răspunde la întrebarea ,,Unde este…?’’.

• Începe să asocieze un substantiv, un verb şi un adjectiv într-o propoziţie de trei cuvinte (ex: ,,tata maşina mare’’, ,,tata merge serviciu’’).

• Indică imaginea unui obiect uzual , descris prin întrebuinţarea lui.

• Ascultă poveşti simple.

• Arată pe degete câţi ani are.

• Îndeplineşte două comenzi legate între ele (ex: ,,Du-te la uşă şi închide-o!’’).

• Urmăreşte şi numeşte personaje familiare de la televizor (desene animate).

• Foloseşte uneori forma corectă a pluralului.

• Foloseşte verbe neregulate la trecut (ex: a venit, a plecat, a făcut, etc).

• Pune întrebări: ,,Ce e asta/ aia?’’.

• Începe sa foloseasca mai mult ,,eu/mie/al meu’’ decât numele propriu atunci când se referă la propria persoană.

• Foloseşte ,,nu’’ pentru a exprima refuzul sau neplăcerea.

​

          3-4 ani

• Foloseşte propoziţii din 3- 4 cuvinte.

• Poartă o conversaţie simplă.

• Învata repede cuvinte noi.

• Arată părţi ale corpului la comandă verbală.

• Numără până la cinci, imitând.

• Spune ce urmează într-o poveste simplă cunoscuta.

• Pune întrebări de tipul ,,Unde…?’’, ,,Cine…?’’.

• Poate sta atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.

• Numără obiecte prin imitaţie.

• Foloseşte întrebări cu ,,De ce…?’’

• Numeşte la cerere culori, animale, obiecte.

• Îndeplineşte o serie de 2 comenzi necorelate.(Dezbracă-te şi apoi spală-te pe mâini)

• Îşi poate spune numele întreg, când este învăţat.

• Răspunde la întrebări simple, de tipul ,,Cum este?’’.

• Repetă propoziţii sau serii de cuvinte.

• Foloseşte uneori trecutul verbelor (ex: sărit, lovit, etc.).

• Vorbeşte despre o activitate recentă.

• Răspunde la întrebări simple legate de evenimentele dintr-o povestire simplă.

• Spune la ce folosesc obiectele uzuale.

• Exprimă acţiuni viitoare prin formule de tipul ,,trebuie să…’’, ,,o să…’’, ,,vreau să…’’.

• Vorbirea îi este înţeleasă de persoane din afara familiei

• ​

          4-5 ani

• Poate alege o pereche de obiecte/imagini la cerere.

• Foloseşte verbele la optativ (ex: aş vrea etc).

• Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.

• Poate să indice absurdităţile dintr-o imagine.

• Poate spune o poveste cunoscută fără ajutorul imaginilor.

• Indică imaginea care nu se potriveşte într-o anumită categorie (ex: ,,Care nu este jucărie?’’).

• Învaţă cântece si poezii scurte.

• Foloseşte propoziţii complexe (ex: ,,Ea vrea să merg pentru că…’’).

• Poate spune dacă un sunet este tare sau încet.

 

          Piano Therapy

        Piano Therapy este mai mult decât o alternativă de studiu a pianului. Este o metodă care vine în completarea celorlalte metode terapeutice, dedicate copiilor diagnosticați cu autism, sindromul Down, Williams sau a celor care au tulburări afective, de limbaj, de ritm sau fluență.  

        Spre deosebire de cursurile de pian, unde obiectivul participanților este de a-și însuși cât mai multe cunoștințe și de a face performanță, la orele de piano therapy scopul este ca cei mici să își îmbunătățească limbajul, abilitățile de mișcare, atenția, precum și comportamentul. Pianul este un prieten care îi ajută și îi motivează.

        Ședințele se desfășoară sub îndrumarea unui terapeut format în metoda Piano Therapy, în ritmul și modul propriu de învățare al fiecărui copil. Mediul de lucru este preponderent senzorial, fiind adaptat la nevoile copiilor.
       Metoda Piano Therapy a fost fondată de Tatiana Dănciulescu și a fost înscrisă la OSIM în anul 2014.

 

          TERAPIA PRIN STIMULARE SENZORIALĂ

        Integrarea senzorială este abilitatea de a acumula si de a selecta informaţiile din lumea înconjurătoare, prin intermediul organelor senzoriale şi de a corela diferitele informaţii astfel încât persoana să poată reacţiona (răspunde) într-un mod adecvat adaptativ.

        Terapia senzorială face minuni în cazul copiilor cu dizabilităţi. Prin intermediul unor camere speciale inundate cu lumini spectaculoase, muzică de relaxare şi aparatură care stimulează simţurile, copiii reuşesc să-şi depăşească limitele. 

        Camera senzorială are rolul de a dezvolta funcțiile senzoriale ale copiilor, de a crea un mediu senzorial stimulativ (stimulare vizuală, auditivă, olfactivă și tactilă).

        Prin folosirea echipamentelor, copiii vor învăța să acorde o semnificație diferiților stimuli. Mulți copii cu nevoi speciale au dificultăți privind integrarea senzorială. Ei sunt hipo sau hiper sensibili la anumiți stimuli și aceasta îi împiedică să aibă o relație adecvată cu mediul.

Camera este o locație care permite specialiștilor să desfășoare activități care vor stimula simțurile copiilor – olfactiv, vizual, tactil, vestibular și proprioceptiv și a fost proiectată pentru a elimina distragerile și a-i ajuta pe copii să-și concentreze atenția pe diferite experiențe senzoriale.

 

          Tactil

        Evită atingerile colegilor și ale profesorilor.  

        Se comportă ciudat sau nervos când este atins.  

        Dorește contact fizic excesiv  cu ceilalți. 

        Îl stresează mâinile murdare de mâncare, lipici, nisip etc. 

        Evită sau dorește să atingă anumite texturi. 

        Distras de către haine sau pantofi.

        Suge creioane, haine etc. 

        Dorește sau evită obiecte foarte calde sau reci.  

        Este deranjat de vibrații cum ar fi cele ale aparatului de aer condiționat.

        Se stimulează tactil prin balansări, mișcări repetate etc.  

 

          Vizual

        Clipește sau se freacă la ochi frecvent. 

        Nu realizează contact vizual.  

​

          Vestibular

        Evită schimbarea poziției corporale  

        Pare neîndemânatic, se mișcă ciudat  

        Este excesiv de atent la scări  

        Are nevoie de sprijin când stă pe podea  

        Atinge pereții sau mobila când se deplasează  

        Se leagănă pe scaune  

        Cade ușor de pe scaun  

        Pare neliniștit, tot timpul pe fugă  

        Pare letargic, greu de înviorat 

        Amețește ușor  

        Evită sau dorește să se miște pe diverse echipamente de joacă  

        Are dificultăți în a folosi leagănul, toboganul etc.  

        Se stimulează prin învârtiri, sărituri, balansări  

 

          Auditiv

        Îl enervează sunetele puternice  

        Nu suportă sunetele instrumentelor muzicale  

        Se plânge că este prea mult zgomot 

        Vorbește foarte tare/ încet 

        Pare a nu-i auzi pe cei din jur  

        Se concentrează cu greu la vocea vorbitorului  

        Are dese ieșiri violente  

        Învață mai repede individual decât în grup  

        Se stimulează auditiv prin repetări de cuvinte, emisie de cuvinte ciudate  

 

          Proprioceptiv

        Nu cunoaște părțile corpului  

        Se lovește de colegi, mobilă, pereți 

        Are dificultăți în stabilirea nivelului de forță necesar pentru diverse activități   

        Scrie literele cu greutate  

        Scapă obiectele din mână des 

        Se aruncă pe podea intenționat  

        Se întinde pe podea în momente nepotrivite  

 

          Olfactiv/ Gustativ

        Se plânge deseori de mirosuri/ gusturi 

        Nu sesizează mirosuri/ gusturi puternice  

        Are o dietă foarte restrânsă ca număr de alimente  

        Are izbucniri violente la masă  

        Linge/ mestecă obiecte necomestibile  

​

​

        Miroase obiecte și oameni

 

 

        Copiii sunt însoţiți de terapeut. Echipamente cum ar fi : tub cu bule de aer, stimuli luminoși prin fibre optice, dispozitiv de proiectare a imaginilor, materiale pentru stimulare tactilă și joc. Mobila este confecționată dintr-un material moale. Pentru a crea un mediu calm, terapeuții vor folosi muzică de relaxare.

        Programele terapeutice includ jocuri speciale pentru  învățare.

        Beneficiarii acestei camere sunt copii cu comportament dificil, copii cu autism și copii autoagresivi.

        Camera de stimulare senzorială are dublu rol – de stimulare și de relaxare. Utilizarea camerei senzoriale provoacă, motivează, stimulează copiii cu deficiență mintală, fie calmează copiii cu autism sau tulburări comportamentale.

        Au fost constatate următoarele beneficii evidente în comportamentul copiilor cu deficiență mintală severă, profundă și asociată :

• dezvoltă noi căi de comunicare axate pe senzorial,

• oferă posibilitatea copilului de a-și exprima liber preferințele,

• calmează diverse tensiuni, anxietăți și creează un teren propice relaxării,

• reduce crizele de automutilare și heteroagresivitate.

        Pentru a determina progresul unui copil cu autism trebuie ca în paralel cu terapia prin integrare senzorială să se desfășoare și terapia cognitiv comportamentală pentru a ajuta la dezvoltarea și stimularea cognitivă a copiilor.

​

          TERAPIA PRIN NUROFEEDBACK

        Neurofeedback ( EEg-feedback, neuroterapie sau neurobiofeedback) este un tip de tratament prin biofeedback ,care înregistrând forme de activitate cerebrală în timp real, cel mai des electroencefalograma, își propune să învețe și să antreneze pacientul în auto-controlul unor parametri ai acestora cu ajutorul întăririi pozitive (feedback pozitiv) a tipului dorit de activitate cerebrală și întăririi negative a tipurilor de activitate nedorite. De obicei, se plasează senzori pe scalp pentru a măsura electroencefalograma, iar înregistrările sunt vizualizate cu ajutorul unor sunete sau imagini video. Alte tehnologii înrudite sunt cele care folosesc biofeedbackul hemoencefalografic și biofeedbackul prin imaging funcțional de rezonanță magnetică fMRI

        Neurofeedback se caracterizează prin faptul că:

• este o intervenție modulată în mod continuu pe un caz individual

• este un tratament nefarmacologic, având o bază psihofiziologică. I se pot asocia, la nevoie, diverse alte forme de psihoterapie.

• nu are efecte adverse deosebite, în cursul sau nefiind administrate substanțe farmacologice, curenți electrici sau câmpuri magnetice .

       Tratamentul se bazează pe percepția activă a pacientului, care învață progresiv să moduleze activități cerebrale proprii, sub îndrumarea terapistului și a computerului

       Desfășurarea sesiunii

       Creierul produce activități electrice, care sunt înregistrate pe electroencefalograma sub forma unor unde cerebrale. Undele cerebrale de frecvențe diverse sunt asociate unor stări mentale.

       De pildă, o apariție bruscă de unde lente (alfa sau teta) în cursul unei acțiuni, poate indica ca atenția persoanei respective este distrasă în acel moment de la efectuarea acțiunii. Treningul terapeutic poate reduce tendința de distracție a atenției prin micșorarea activitătii cu unde lente (teta), reducându-se starea de neliniște și agitație și îmbunătațindu-se capacitatea de concentrare. Efectele descrise se însoțesc de creșterea activității cu unde rapide. După formularea diagnosticului, terapistul care consideră că un pacient ar putea beneficia de un training de neurofeedback, efectuează o electroencefalografie care este analizată cu ajutorul unui computer - electroencefalografie cantitativă - pentru a putea discerne ce asupra căror tipuri de activitate cerebrală este bine de a se interveni și pe care părți ale craniului de preferabil de a se aplica electrodele.

      Pregătirea pentru tratament

      Pacientul este așezat într-un mod relaxat într-un fotoliu confortabil. În fata i se așează ecranul unui computer. I se așează pe cap electrozii encefalografului și se activeaza programa computerului. Acesta restituie informația electroencefalogramei sub forma unor vizualizări grafice. În caz ca pacientul este un copil, o asemenea vizualizare poate lua forma unui joc video. Dacă pacientul este adult, se pot utiliza bare care variază în timp și reprezintă datele undelor cerebrale pe care urmărim sa le modulăm. În acest caz i se cere pacientului să încerce să crească înălțimea unei bare date și reducerea alteia.

          Aplicații și indicații

      Tulburări de atenție ADHD.

      Indicațiile clinice ale terapiei prin neurofeedback în Tulburarea de atenție conțin limite și rezerve.Societatea Americana de Pediatrie a aprobat acest tratament, dându-i un scor înalt, începând din anul 2012. În schimb, NICE, Institutul Național britanic pentru Sănătate și Tratament optim nu-l recomandă în ghidul său clinic. La pagina 202 menționează că biofeedbackul a fost folosit la copii cu tulburare de atenție, ca tratament neinvaziv, începând din anii 1970, dar ca in Marea Britanie el nu este, se pare, folosit ca o intervenție semnificativă in practica clinică. La pagina 24 se arată că „neurofeedback este considerat în prezent ca o intervenție experimentală în rândul copiilor și tinerilor cu tulburare de atenție ADHD și tulburare hiperkinetică HKD. Nu exista intervenții standardizate” de acest fel. Ghidul clinic al Institutului pentru Ameliorarea Sistemelor Clinice menționează la pagina 41 ce neurofeedback este încă deficitar în dovezi de cercetare ale eficienței sale în tulburarea de atenție ADHD. În general cercetarea în domeniul tratamentelor neurofeedback - în neatenție, impulsivitate și hiperactivitate - este considerată limitată și de calitate inferioară. S-a susținut că ar fi anumite indicații pentru eficiența biofeedback în ADHD , dar aceasta opinie nu este concludentă. numeroase studii au arătat rezultate pozitive, dar cele care au fost cel mai bine construite au arătat efecte absente sau reduse. Alți experți au susținut ca protocoalele standardizate pentru tratamente neurofeedback în ADHD, de pildă pentru neurofeedback cu unde teta/beta, cu ritmuri senorimotorii SMR și cu potențiale corticale, au fost bine cercetate și că specificitatea lor a fost dovedită.

QEEG a fost folosită pentru dezvoltarea de modele EEG pentru ADHD. Potrivit cu acest model, persoane cu ADHD au adesea prea multe unde lente teta (care se asociază cu relaxarea) și o insuficientă activitate de unde beta rapide (asociate concentrării mintale) . Terapiile prin neurofeedback in ADHD încearcă, în general, să crească producția de unde beta și să reducă numărul de unde cerebrale lente. Aceasta se obține prin accesul pacienților la vederea nivelelor lor de unde cerebrale pe un ecran și prin încercarea de a le schimba, sau prin integrarea undelor cerebrale în niște jocuri video.

      Alte aplicații și indicații medicale

      Cercetările arată ca neurofeedback ar putea avea un potențial terapeutic util într-un șir de tulburări legate de creier. S-a folosit în dureri, dependența de droguri, anxietate, autism, depresie, schizofrenie, insomnie, sindrom Tourette, accident vascular cerebral, epilepsie, stare după traumatism cerebral.

      Aplicații nemedicale

      Neurofeedback a fost încercat în scopul augmentării performanței, inclusiv în arte ca muzica, dansul și actoria. Un studiu pe muzicieni de la conservatoare de muzică a găsit că trainingul cu unde alfa-teta a beneficiat în trei domenii muzicale - muzicalitate, comunicare și tehnică. Prin prizma istorică, trainingul cu unde alfa, o forma de neurofeedback, a fost inventat pentru a asista creativitatea prin mijlocirea inducerii cu ajutorul facilitării conectivității neurale a „hipnagogiei”, o stare la limita veghei asociată cu insighturi creative. Trainingul alfa-teta a apărut ca eficient în ameliorarea inițierii cântatului la copii. În conjunctie cu trainingul variabilității ritmului inimii (care este si ea o formă de biofeedback) neurofeedbackul undelor alfa-teta a ajutat in arta dansului, la îmbunătățirea performanței în concursurile de dans si la cresterea creativității cognitive la dansatorii de dans contemporan.Neurofeedback a fost de asemenea invocat ca util în instilarea unei stări de flux de conștiință în rândul actorilor,cu efecte benefice în intrarea în pielea personajelor în timpul jocului.